5.5.38

Asociaţia SPRING

În 15 decembrie a venit momentul susţinerii celui de-al doilea workshop din proiectul „Aleg să mă implic. Stop bullying!”, la Şcoala ”Petre Ghelmez” din Sectorul 2.

Aici ne-a aşteptat un grup numeros de 18-20 de elevi din clasele a V-a, a VI-a şi a VIII-a, prin urmare un grup care a necesitat o mai mare implicare din partea coordonatorilor şi în acelaşi timp, ne-a adus o experienţă deosebită.

 

Workshop Şcoala ”Petre Ghelmez” 

O parte foarte valoroasă a evenimentului a fost aceea în care, după ce elevii au experimentat prin scenetele create rolurile de persoană agresată, care agresează sau care asistă la o agresiune la şcoală între elevi, au identificat soluţii referitoare la cum să gestionezi fiecare situaţie în parte.

Iată opinia lui Ştefan, clasa a VI-a:

  1. Eu ca martor am simţit că pot să îi ajut pe ceilalţi, că am puterea de a-i face prieteni din duşmani, că pot face un bine.

Soluţii (identificate în ipostaza de martor):

M-am gândit în ce fel să-i ajut şi cum să-i calmez.

  1. Eu ca agresor m-am simţit rău pe dinăuntru că îmi băteam joc de ceilalţi.

Soluţii (identificate în ipostaza de agresor):

Eu ca agresor m-am gândit că trebuie să îmi bat joc de cel de langă mine doar pentru distracţie.

Mie ca agresor mi-a venit să le spun vreo două (vorbe) martorilor.

  1. Eu ca victimă am simţit că sunt neajutorat.

Soluţii (identificate în ipostaza de victimă):

Eu ca victimă m-am gandit că o să fiu lovit sau batjocorit.

Mie ca victimă mi-a venit să fug sau să anunţ pe cineva de comportamentul agresorilor.

  1. În concluzie, am învăţat că:

- nu e bine să te porţi urât /să-i batjocoreşti pe cei din jur;

- nu e bine să fii:

La nivel de grup, cele mai multe discuţii s-au purtat în jurul ipostazei de agresor.

Am stabilit de comun acord că: este uman şi firesc ca uneori să avem nervi, să ne mai înfuriem, dar nu este nici uman şi nici firesc să îi descărcăm pe alţii rănindu-i pe ei sau pe noi înşine.

Astfel, soluţiile identificate de elevi la întrebarea cum ne descărcăm corect agresivitatea au fost:

  1. a lovi o pernă (niciodată un obiect pe care îl putem distruge sau ne putem răni pe noi înşine);
  2. a interpreta o melodie care ne place;
  3. a plânge;
  4. a face un sport (kick-boxing, karate, alergare);
  5. a  scrie un sms sau o scrisoare celui care ne-a enervat în care să ne exprimăm toată furia, cu tot ce ne trece prin minte, iar după ce terminăm să ştergem mesajul fără să i-l trimitem sau să aruncăm scrisoarea;
  6. a-i spune celui care ne-a enervat pe un ton calm acest lucru;
  7.  a urla  / ţipa în pernă;
  8. a asculta muzică;
  9. a desena / picta / modela furia noastră;
  10. a scrijeli cu creionul o foaie de hârtie;
  11. a vorbi despre furia noastră cu un prieten, părinte sau profesor;
  12. a merge la Biserică.

Considerăm violenţă agresarea în mod intenţionat a cuiva, cu scopul de a-i face rău. Poate fi atât fizică, dar şi psihică (emoţională, relaţională). Într-un mediu ostil, încărcat de violenţe pot să apară şi accidente nedorite (rănirea unei alte persoane, distrugere de obiecte etc.)

Antidotul la violenţă, furie şi nervozitate este a răspunde cu calm şi a linişti lucrurile sau persoanele, a fi amabil şi a fi orientat către ajutorare.

Aşa cum ne-au învăţat elevii, agresorul se arată superior, dar pe dinăuntru el se simte inferior. Prin urmare dacă ne-ar creşte încrederea în sine, atunci am deveni mai puţini violenţi. Un elev-mediator (în ipostaza sa de martor) cu un ton foarte ferm şi cald în acelaşi timp a dezamorsat un conflict spunând simplu: „Tu eşti mai mare. El e mai mic. Nu e corect să dai în el / să îl supui.”

La finalul workshop-ului elevii au fost invitaţi să îşi imagineze preţ de câteva momente că ar fi pentru o zi, Cineva cu o forţă foarte mare de schimbare (Dumnezeu sau Directorul Şcolii sau o putere magică). Această putere le va permite să aducă în Şcoala lor orice modificare ce ar ajuta să elimine violenţa în şcoală.

Iată ce au propus de la mic la mare:

-totul.

-adică:

  1. Aş face o sală de detenţie ca la americani;
  2. Aş mări numărul bodiguarzilor;
  3. Aş pune muzică în pauze;
  4. Aş pune un chioşc de mâncare;
  5. Aş organiza ore de înot, căţărare                        
  6. Aş pune un TV într-o sală (cinema)
  7. Aş scădea numărul temelor şi nivelul de dificultate;
  8. Dacă e nevoie aş separa copiii: bătăuşi, sportivi, muzicieni/artişti, intelectuali.
  9. Aş pune un stand de sucuri , îngheţată.

În această notă optimistă, plină de speranţă şi iniţiativă am încheiat workshop-ul la Şcoala Petre Ghlemez şi-l aşteptăm cu încântare pe următorul pentru a vedea ce surprize şi bucurii ne rezervă.

Autor: Flori-Ana Andronache, psiholog

Acest site este parte a proiectului "Aleg să mă implic. STOP Bullying!", realizat cu sprijinul financiar al Fondului pentru Inovare Civică, program finanţat de Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe, sponsorizat de Raiffeisen Bank, administrat de Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile.– www.fdsc.ro

O inițiativă a Fundației pentru Dezvoltarea Societății Civile

Susținut de:

Sponsorizat de :